DISCIPLINA DE BOLI INFECŢIOASE ŞI MEDICINĂ PREVENTIVĂ

La înfiinţarea facultăţii, în anul 1962, disciplina se numea Boli infecţioase. La ora actuală, disciplina este predată la anii IV şi V ai Facultăţii de Medicină Veterinară. Pe parcursul anilor, la conducerea disciplinei au fost următoarele cadre didactice: prof. dr. Valentin Volintir, prof. dr. Radu Moga Mânzat, prof. dr. Nicolae Cătana şi prof. dr. Viorel Herman. Alte cadre didactice care au activat în cadrul disciplinei la  lucrări practice şi clinică au fost: asistent Ion Popescu, şef lucrări dr. Sanda Panaitescu, asistent Maria Negrea, cercetător Domnica Tătaru, conferenţiar dr. Lazău Alexandru, şef lucrări Marius Rămneanţu, asistent Daniela Ciorba şi asistent Loredana Zecheru.

Prof. univ. Dr. Valentin Volintir a fost primul titular al disciplinei în perioada 1964-1975. S-a născut la 1 martie 1915 în Basarabia, dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind preot, căreia i-a datorat climatul de dragoste şi respect pentru cultura românească în care a fost crescut şi educat.

A absolvit liceul din Hotin în anul 1933, după care a urmat cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, în perioada 1933-1939. A funcţionat ca medic veterinar de circumscripţie la Babadag-Dobrogea şi ca medic veterinar militar, iar după demobilizare, fiind un bun profesionist a fost transferat în cadrul „Serviciului de epizootologie din D.S.V. a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor.

Simţind o atracţie deosebită pentru munca de laborator, în anul 1948, s-a transferat la I.C.V.B. Pasteur Bucureşti, de unde, în anul 1951, a fost promovat ca şef al Laboratorului Sanitar Veterinar zonal Sibiu, funcţie pe care a onorat-o până în anul 1964, cu o întrerupere de 4 ani (1954-1958) când a fost delegat să organizeze Laboratorul Sanitar Veterinar Oradea.

Calităţile profesionale deosebite, originalitatea şi profunzimea lucrărilor ştiinţifice elaborate l-au recomandat să ocupe postul de conferenţiar, şef al Disciplinei de Boli Infecţioase, de la Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara în anul 1964. Din anul 1968 a fost avansat, prin concurs, ca profesor titular al disciplinei şi şef de catedră.

Prof. univ. Dr. Valentin Volintir a editat cursul de Boli Infecţioase în două volume (Viroze şi Bacterioze) şi manualul unic „Boli infecţioase ale animalelor domestice” Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1975, care au servit pentru instruirea multor generaţii de studenţi şi de medici veterinari. În întreaga sa activitate a elaborat şi publicat peste o sută de lucrări ştiinţifice în care a abordat teme de o pronunţată originalitate şi prioritate: gastroenteritele micotice ale viţeilor şi purceilor, anaerobiozele purceilor şi viţeilor, infecţiile micoplasmice la suine şi bovine, avorturile chlamidiene etc.

Prof. univ. Dr. Valentin Volintir a fost conducător de doctorat, membru în organizaţii şi asociaţii profesionale, iar activitatea sa din învăţământul superior (11 ani) a reprezentat perioada de desăvârşire maximă a calităţilor profesionale, de cercetare şi didactice, rămânând astfel o personalitate remarcabilă a facultăţii noastre.

Prof. univ. Dr. Radu Moga Mânzat a fost titular al Disciplinei de Boli Infecţioase în perioada 1975-2001. A absolvit liceul în oraşul Cluj Napoca şi Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, în anul 1964.

A fost încadrat, în anul 1964, ca preparator, prin repartiţie guvernamentală, la Disciplina de Boli Infecţioase a Facultăţii de Medicină Veterinară din Timişoara, este promovat – prin concurs – ca asistent în anul 1966 şi, tot prin concurs, şef de lucrări în anul 1971, la aceeaşi disciplină. Şi-a susţinut doctoratul în 1974 şi, din anul 1981, a devenit conferenţiar titular, iar din 1990 profesor la Disciplina de boli infecţioase, calitate în care a funcţionat până în anul pensionării – 2001 – când a devenit profesor consultant – conducător de doctorat, ultima calitate fiind dobândită încă din anul 1988.

În decursul pregătirii sale profesionale a făcut mai multe stagii de perfecţionare/specializare, între care amintim: trei luni în cadrul Laboratorului Regional Veterinar al Banatului (1966), două luni în Institutul de Microbiologie şi Epizootologie din Budapesta (1971) şi trei luni în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară din Liverpool şi Londra (1991), în calitate de coordonator al unui program TEMPUS, cu durata de 3 ani, având ca obiectiv „Modernizarea învăţământului veterinar din România”, fiind un bun cunoscător al limbii engleze.

Pe parcursul activităţii didactice a obţinut mai multe titluri ştiinţifice, onorifice sau alte recunoaşteri ale meritelor profesionale: doctor în medicină veterinară (1974), medic primar veterinar (1982), cadru didactic evidenţiat cu diplomă de onoare (1985), conducător de doctorat (1988), membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1993), expert evaluator CNCSIS (2000), în numeroase rânduri membru în comisiile de primariat şi în colegiul de redacţie al mai multor publicaţii profesionale la nivel naţional sau local. A fost distins cu diplomă de onoare de către IDSA (2001) pentru întreaga activitate profesională, cu premiul „Traian Săvulescu”  de către Academia Română, pentru tratatul de boli infecţioase, elaborat în anul 2001, în calitate de coordonator şi coautor precum şi premiul “Paul Riegler” al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice,  pe anul 2006.

A fost – sau este – membru a numeroase asociaţii, societăţi, comisii şi comitete cu caracter profesional (Consiliul ştiinţific al SN „Institutul Pasteur”, Comisia pentru omologarea produselor biologice de uz veterinar, Comitetul tehnic pentru omologarea metodelor de diagnostic, L’Asociation pour l’Etude de l’Epidemiologie des Maladies Animales, EUROVET Guide 1996/1997) şi multe altele.

În decursul ultimilor 16 ani de activitate la catedră, a îndeplinit şi unele funcţii de conducere, în cadrul Facultăţii sau Universităţii, ca: secretar ştiinţific al Senatului IAT (1985-1989), decan al Facultăţii de Medicină Veterinară (1990-1991), din nou secretat ştiinţific al Senatului IAT (1992-1994), şef al Catedrei de boli infecţioase şi CSV (1995-2000).

De-a lungul activităţii profesionale, a elaborat o serie de lucrări cu caracter didactic şi ştiinţific, pentru uzul studenţilor şi al specialiştilor, între care enumerăm: mai multe volume de curs lito (editări şi reeditări), caiete de lucrări practice şi îndrumătoare de clinică; coautor la volumul unic de boli infecţioase, 4 cărţi de specialitate cu caracter monografic şi circa 130 de lucrări ştiinţifice publicate, dintre care 17 în limbi străine, comunicate la diverse simpozioane, conferinţe sau congrese internaţionale sau naţionale, cu participare internaţională.

Pe tărâm ştiinţific, se poate mândri cu un mare număr de observaţii şi realizări cu caracter original şi prioritar, concretizate sub formă de lucrări ştiinţifice, studii şi rapoarte, din mai multe domenii ale bolilor infecţioase, microbiologiei şi epidemiologiei.

A izolat, pentru prima (şi singura) dată în ţara noastră, mai multe tulpini de Leptospira patogene, direct din mediul ambiant, în cadrul tezei de doctorat.

În 1979/1980 a condus unul dintre primele 6 colective din lume (şi singurul din ţara noastră) care a izolat şi studiat Bacteroides (Dichelobacter) nodosus, cu care a preparat şi primul (şi singurul) vaccin contra pododermatitei infecţioase a oilor, de la noi, cu acest substrat antigenic.

A realizat pentru prima dată (în lume) un vaccin contra pleuropneumoniei porcului, cu o tulpină atenuată de Actinobacillus pleuropneumoniae (TM-501) obţinută în laboratorul Disciplinei de boli infecţioase (brevetată) care, aplicată timp de 11 ani în COMTIM, sub formă de aerosoli (o altă premieră), pe circa 14.000.000 de capete, a dus la diminuarea considerabilă a incidenţei bolii şi la eliminarea în timp din populaţia de porcine a unităţii, a tipului serologic 5 de Actinobacillus pleuropneumoniae, care produsese anterior pierderi considerabile la grăsuni. Astăzi, în lume există mai multe asemenea tulpini.

La solicitarea Ministerului Agriculturii a făcut primele (şi singurele) cercetări pentru identificarea tipurilor de Actinobacillus pleuropneumoniae existente în ţara noastră, şi un screening serologic, la nivelul întregii ţări, pentru stabilirea distribuţiei geografice a bolii, cu ajutorul unei tehnici de R.F.C. perfectată şi omologată tot de autor, ca tehnică oficială.

Împreună cu colectivul pe care l-a condus, a demonstrat, pentru prima dată, pe animale de experienţă, acţiunea antagonică asimetrică a toxinelor produse de Clostridium tetani şi Clostridium botulinum, atât „in vitro” cât şi „in vivo”. Studiile asupra toxinei şi anatoxinei tetanice au continuat cu elaborarea unei truse ELISA-tetanos, cu ajutorul căreia a fost conceput un nou protocol de hiperimunizare a cailor, pentru producţia de ser antitetanic, protocol solicitat şi aplicat cu bune rezultate de SN Institutul Pasteur SA; de asemenea, a fost elaborată o nouă concepţie privind schemele de vaccinare şi conduita terapeutică, în tetanos la cal, concepţie însuşită şi apreciată de medicii veterinari aflaţi în contact cu sursele de informare profesională.

Prin calităţile de profesionist, cadru didactic şi de om de ştiinţă, Prof. univ. Dr. Radu Moga Mânzat rămâne o personalitate marcantă a învăţământului medical veterinar şi, implicit a facultăţii.